luni, 16 noiembrie 2015

Poştaşul sună întotdeauna de două ori...

Buchet trandafiri roşii
Sursa foto:www.buchetetrandafiri.ro
Lisabona, 5 August 2005

Pe comoda din lemn masiv, palid, livid precum credea că avea să-i fie ziua, ţinea combina muzicală primită cadou cu mulţi ani în urmă şi câteva fotografii înrămate, singurele care-i înţelegeau durerea. Sau poate că nu. Nici ea, combina, şi nici chipul zâmbitor şi inocent din fotografii nu puteau să pătrundă atât de adânc în sufletul ei, acolo unde-şi ţinea, departe de cei dragi, suferinţa.

Astăzi împlinea o vârstă la care cei mai mulţi aveau după ce trage linia şi face un bilanţ. Ea nu avea. Multe chestii rămase în urmă. Altele de-abia acum începeau să se contureze, ca planuri viitoare.

Îşi trase un capot de vara peste şi ieşi în curtea interioară să-şi caute motanul. Zăbovi câteva momente pe băncuţa de piatră, îndreptându-şi privirea goală, lipsita de orice emoţie, asupra oraşului amorţit de căldura înnăbuşitoare a verii. Din cinci în cinci minute, liniştea apăsătoare era întreruptă de trenurile care-i disecau imaginea oraşului pe care începuse să-l urască. Şi nu pentru că nu ar fi fost un oraş frumos...
Şi-ar fi putut regla ceasurile după ele, dar timpul nu mai avea vreo conotaţie pentru ea. Ceasul ei se oprise cu câţiva ani în urmă, într-un aeroport, şi ea nu făcea niciun efort să-l repună în funcţiune. Viaţa ei pierduse tempo-ul, aşa că secundele, orele, zilele sau lunile erau doar nişte noţiuni definite de dicţionarele dex.



- Speedy? Pisi?

Bătu de câteva ori în strachina de metal, dar Speedy nu apăru. Obişnuia să-i viziteze pe vecini, să ia masa cu ei, aşa că nu-l mai aşteptă. "O veni el când o vrea să vină", îşi spuse, intrând în casă fără de griji.

Era o zi care nu începea ca toate celalalte.
De obicei, se trezea în ultima clipă, îşi sorbea cafeaua în grabă, îşi aranja părul ciufulit, îşi punea un blug şi-un tricou la nimereală şi fugea cât o ţineau picioarele să ajungă la serviciu. Traversa mereu, alergând, podul peste calea ferată "Entre Campos" şi de sus, de-acolo, îi saluta pe acarii care o cunoşteau deja. Când ajungea la serviciu, intra, saluta, îşi lăsa geanta plină de hârţoage, pe care le lua acasă uneori, şi apoi ieşea să fumeze o ţigară. În birou nu fuma, aşa că fumatul ţigării la poartă era un mic gest de respect pentru colega ei nefumătoare.

După nouă ore de program la birou, o lua din nou la alergat către celălalt serviciu... se întorcea acasă frântă, la două-trei dimineaţa, dar, de data asta, la pas. Era singurul moment în care-şi trăgea sufletul şi se bucura de frumuseţile Lisabonei.

Pierdu serviciul de la birou de câteva săptămâni, iar la cel de-al doilea renunţase de bună voie şi...
Dar nu-şi facea probleme. Urma să găseasca ceva până la urmă.

Îşi făcu cafeaua şi gândurile îi zburară din nou la el. Îl iubea mai mult decât cele mai generoase cuvinte pot descrie, dar crunta soartă îi despărţise.
"De ce oare l-am lăsat să plece? De ce l-am lăsat să creadă că în sufletul meu ar mai putea fi loc şi pentru altcineva?  De  ce nu i-am spus atunci cât de mult îl iubesc şi că fără el viaţa mea nu ar avea vreun rost?"

Ştia că şi el o iubea. Ştia, de asemenea, că era prea tânăr atunci ca să înţeleagă toate problemele. Ştia că viaţa avea să fie foarte dură pentru ei, că ar fi trebuit să lupte cot la cot să depăşească obstacolele împreună. Ştia că vor fi obosit la un moment dat şi de aceea nu se opuse când el decise să plece.
Acea zi nefastă de Ianuarie... acel aeroport... privirea lui tristă, întipărită pentru totdeauna în sufletul ei.
Din acea zi, viaţa ei se transformă într-o clepsidră a cărui nisip refuza să se mai scurgă. Într-o eternă aşteptare.

Asculta în surdină, pentru a nu ştiu câta oară, aceeaşi melodie. Colecţiona melodii. Cu fiecare tristeţe în parte, mai adauga una colecţiei impresionante.

"If roses are meant to be red
And violets to be blue
Why isn't my heart meant for you

My hands are longing to touch you
But I can barely breathe
Starry eyes that make me melt
Right in front of me

Lost in this world
I even get lost in this song
And when the lights go down
That is where I'll be found..."*


Gândurile nostalgice-i fură brusc întrerupte de soneria de la uşă. Nu se deranjă, de altfel, să deschidă. Nu avea cine s-o caute, nici măcar în această zi aniversară.

- Danielaaaaaaa! De ce nu deschizi???
- "Poştaşul sună întotdeauna de două ori", senhor Jose!
- Cred c-a sunat de zece... dar tu eşti pierdută, ca de obicei!

Nu i-ar fi dat atenţie dacă, în momentul următor, nu i-ar fi trântit în braţe un imens buchet de trandafiri roşii, cerându-i, pe-un ton ce o făcea să priceapă cât era de aţâţat, o bucăţică de leucoplast să-şi pună pe degetul care sângera uşor.

Buchet din 35 de trandafiri roşii
Buchet din 35 de trandafiri roşii

- Ia-i! Sunt ai tăi!!!

Nu apucă încă să multumească, căci continuă pe acelaşi ton enervat şi răutăcios:
- Erau la uşă! spuse Jose, dându-i trandafirii împreună cu un pliculeţ minuscul, pe care nu avu curajul să-l deschidă imediat, deşi murea de curiozitate să afle cine se gândea la ea.

"Nu, categoric nu! Trandafirii ăştia atât de frumoşi nu pot fi de la Jose! E un tip urâcios şi numai reproşuri îmi face. Nici nu are de unde să ştie că astăzi este ziua mea", gândi ea în timp ce căuta cu disperare o vază mai mare prin casă. Nu găsi, pentru că atât de multe flori nu primise niciodată, aşa că le puse într-o oală înaltă, în care adăugă zeama de la o lămâie stoarsă, cum citise ea cândva că se face ca să reziste mai mult. "Am să cumpăr chiar azi o vază potrivită pentru ei..."

- Ai grijă... că au ghimpi!!! adăugă Jose, arătându-i degetul pe care tocmai ea i-l pansase.
- Eh, senhor Jose, "unii se plâng că trandafirii au ghimpi. Eu sunt recunoscătoare că ghimpii au trandafiri" (Alphonse Karr), îi răspunse fericită Daniela.

Schimbară câteva fraze despre apartamentul pe care Jose i-l închiriase de câteva luni, apoi trase uşa după el, fără să o întrebe ceva sau să-i ureze măcar să aibă parte de o zi mai bună.

Imediat după plecarea ursuzului Jose, se repezi să citească mesajul din pliculeţ. Nu-i trecea nici prin cel mai îndrăzneţ gând că o să citească în acea zi de vară, de ziua ei, cel mai frumos mesaj pe care-l putea primi vreodată:

" Te iubesc din tot sufletul, mami! La mulţi ani!"

Carte poştală cu trandafiri
Foto din arhiva personală


În clepsidră începu să curgă nisipul, rapid, în ritmul bătăilor inimii ei. Atât de rapid, că se sperie că se va scurge tot până să apuce să se dezmeticească. Acum ar fi vrut să-l oprească ea... sau să-l întoarcă cumva până la clipa dureroasei despărţiri.
Dar, nu... mai bine avea să recupereze tot acel timp pierdut, tot acel timp în care nu fuse alături de copilul ei. Toate acele momente de fericire pe care viaţa asta urâtă i le negase pe nedrept.

Dar, de azi, o iubea din nou. Iubea viata. Iubea trandafirii. Iubea oraşul. Iubea podul pe care alerga în fiecare dimineaţă. Îl iubea până şi pe ciufutul de Jose. Iubea şi zâmbea. Iubea acel zâmbet pe care chipul ei nu-l mai cunoştea de foarte mult...
De azi împărţea zâmbete la buchet. Buchete de trandafiri menite să readucă fericirea celor ce o pierduseră undeva, cândva, la fel ca ea.

Se gândi să ofere, la rândul ei, primul buchet de trandafiri, din câte voia să "împartă", mamei. Voia s-o facă să trăiască aceeaşi emoţie puternică pe care o trăia şi ea acum, deşi se aflau la mii de kilometri depărtare. Voia să-i dovedească încă o dată că dragostea adevărată nu cunoaşte distanţe şi că oricât de departe s-ar afla, îi este mereu aproape.

"Trandafirii sunt flori vii, grăiesc... respiră ca şi noi. Insuflă sentimente. Fiecare picatură de parfum al lor e o lacrimă de fericire, fiecare petală catifelată e o poveste de iubire. Fiecare trandafir dăruit din suflet este o declaraţie de dragoste", îşi spuse

Nu mai pierdu nicio clipă. Timpul deveni dintr-o dată atât de preţios...
Caută pe net "buchete de trandafiri" şi găsi imediat ceea ce avea nevoie: o florărie online cu livrare flori în Bucureşti chiar în aceeaşi zi. "Cei mai frumoşi şi proaspeţi trandafiri am să trimit!"  

Alese un coş cu trandafiri roz, gingaşi şi delicaţi, şi adaugă la comandă o cutie de bomboane de ciocolată Merci. Scrise, apoi, pentru felicitare, următorul mesaj:

"În toţi aceşti ani care au trecut, noi am cerut, Tu ne-ai dăruit. 
Cred că a sosit momentul să-ţi ofer şi eu câtuşi de puţin, şi am să încep cu un simplu 
«Mulţumesc, mamă!»".


Cum să comanzi online
Imagine de pe site-ul sponsorului



Plata online sau cash
Plăti, apoi, cu cardul şi în două ore superbul coş cu flori se afla deja pe masa din sufragerie a mamei.





Buchetul pentru mama
Imagine creată online. Sursa foto: www.buchetetrandafiri.ro


Îşi imagina... Ba nu! Ştia bine ce surpriză avea să-i facă mamei şi cât de fericită va fi. Trăise, doar, acelaşi moment de neuitat şi ea. Atunci când nu mai credea...

***

Dragii mei bucureşteni, nu lăsaţi ocaziile să treacă pe lângă voi, oriunde v-aţi afla, oricât de mare ar fi distanţa între voi şi cei dragi. Florăria online din Bucureşti vă aşteaptă comenzile zilnic până la ora 17,00 pentru livrările în aceeaşi zi, sau, de la 10,00 la 20,00, online ori telefonic, pentru ziua următoare, inclusiv în weekend,  livrarea fiind gratis pentru Bucureşti şi cu costuri minime pentru judetul Ilfov.  
O echipă de iubitori de trandafiri, descinsă din lumea florilor şi prezentă pe piaţa bucureşteană de aproape zece ani, vă va sfătui cum să alegi cele mai semnificative culori sau aranjamente, vă va da ideile cele mai potrivite pentru cadouri şi va avea grijă ca mesajele voastre să fie trimise împreună cu o felicitare gratuită şi comanda făcută, în doar câteva ore.

Echipa Buchete Trandafiri livrează zâmbete! Oferă şi tu unul, chiar azi, persoanei iubite! 


 *) Anouk - Lost

Acest articol participă la concursul SuperBlog - Ediţia toamnă 2015
Proba nr. 18: Zâmbete la buchet Sponsor: BucheteTrandafiri.ro
Sigla BuchetedeTrandafiri.ro



2 comentarii:

  1. S-a înțepat în ghimpi și trandafirii roz s-au transformat în roșii flori. Mă rog, nu că asta aș fi înțeles din povestea ta, dar ca să depășesc valurile sentimentale ale poveștii și largul ei, m-am dus repede spre mal și m-am jucat. În nisipul ei. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fii atenta! La Lisabona erau doua locuri unde nu te puteai juca: linia de tren si malul! :))))
      Un buchet de sentimente colorate "lost in this song"... :)

      Ștergere

Dacă tot ai poftit...

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...