"Cuvintele... Pe cât de inocente si lipsite de putere sunt atunci când le vezi în dictionar,

pe atât de puternice devin, pentru Bine si Rau, în mâinile celor care stiu sa le combine". (Nathaniel Hawthorne)

luni, 26 octombrie 2015

O viaţă comodă fără cauciuc?




Moto: Viaţa mea e ca o trambulină elastică, de cauciuc. Când mă saltă, când mă coboară... după bunul ei plac. Dar, fără trambulină, nici atât de sus n-aş fi urcat, nici căderea nu mi-ar fi fost aşa de lină şi uşoară. (D)
Trambulină elastică
Sursa foto: Megaspace News Blog


  




Caut de două zile-ncoace cauciuc. Caut prin casă, scotocesc prin toate colţurile, prin cămară, prin magazia de la subsol, dar nu prea găsesc.
Păr n-am, deci... elastice nici atât. Pe la bucătărie, plastice şi inox. În baie, faianţă şi gresie. Ba stai! Garniturile de la bateriile de inox. Şi garniturile de la uşi. Uite c-am găsit!

Este oare cauciucul "găselniţa" fără de care omenirea nu ar mai putea trăi astăzi?

La prima vedere, nu!

Hai pe stradă, atunci! Milioane de cauciuri se pun în mişcare în fiecare zi! Peste 60-70% din producţia actuală de cauciuc este destinată anvelopelor auto, ştiati?
Hai la sala de fitness! Coadă la joggingul pe bandă! Aştepti să pice una, ca să-i iei locul. Pe mine m-a azvârlit banda trei metri în spate şi-am rămas nealergată!!!
Intră într-o fabrică sau mergi la o carieră de piatră. Sau pe câmp, în sere, în magazine! Sute de mii de metri de bandă de cauciuc rulează oră de oră, fără încetare, pentru tine.

Cauciucul este prezent în viaţa ta de zi cu zi, de peste 200 de ani, în cele mai diverse forme. Şi culori! Raftul cu jucării ţi-era plin de cauciucuri colorate, uiţi?... Şi, Doamne, cât le mai iubeai!
Azi ne jucăm cu Rainbow Loom...



Rainbow Loom
Rainbow Loom - Sursa foto: www.hargahot.com

Dar, vorbind de benzile rulante, mi-aduc aminte de o întâmplare:

Pe-al meu bărbat nu-l poţi scoate prea uşor din rutină nici când e vorba de mâncare, deşi e un gurmand de toate zilele.
Am reuşit cu greu să-l conving, într-o bună zi, să mergem la un restaurant japonez.
- Te fac un Sushi diseară?
- Ce??? Nu mănânc eu "farmale" d'alea cu peşte crud!
- Nu??? Dar la Jesolo aşteptai refluxul cu un cuţitaş în mână să desprinzi scoicile de sub ponton! Şi le mâncai crude! Ba chiar, mi-ai spus să nu uit cumva lămâia în zilele următoare!

L-am convins, deşi ştiam că a cedat doar că să-mi facă mie hatârul.

Restaurantul era unul de lux. Nu ştiu cum sunt cele din Japonia sau de prin alte părţi, dar aici, la noi, era ceva absolut nou şi fascinant pentru mine.
Muzică în surdină, decoruri opulente, scaune înalte, cu picior, asemenea celor de birou pe care te poţi învârti până ameţeşti, un soi de masă ondulată dintr-un lemn negru lucios şi cu motive japoneze, care înconjura tot localul.
Pentru cei ce nu frecventează localurile asiatice, suprinderea şi admiraţia ating cotele maxime odată cu primul pas făcut înăuntru.

- Ce-i asta? Autoservire? Unde ne aşezăm?
- Stai, dragă! Nu te impacienta! O să vină cineva şi o să ne întrebe...

După câteva minute de aşteptare, în care nu am fost îndrumaţi către locurile rezervate (numai cu rezervare puteai merge acolo), am decis să ne aşezăm lângă doi bărbaţi cu ochii oblici, că să vedem cum şi ce trebuie să facem cu betigaşele.

Restaurantul nu avea chelneri, ci numai bucătari şi barmani. Într-o ţinută impecabilă, lucrau în faţa noastră într-o aşa linişte, că păreau protagoniştii unui film mut de prin 1900. Fiecare îşi făcea bucăţica lui de treabă şi totul mergea... ca pe bandă.
De fapt, drept vorbind, mâncarea şi băutura se plimbau pe banda rulantă din faţa mesei, iar tu îţi alegeai ce doreşti să mănânci şi să bei. Pe o altă bandă care rula în sens invers, se puneau farfuriile şi paharele goale.

- Ah, e ca la rodizio!
- Nu, dragă, nu! La rodizio fac ăia kilometri cu ţepuşca în mâna. Aici nu se mişcă niciunul, nu vezi?

Nimic nu prevestea ceea ce avea să se întâmple la doar câteva minute după ce ne-am pus pe golit farfurioarele.

Banda rulantă s-a oprit!!!  Odată cu ea, şi noi. Am avut răgaz să ne cunoaştem partenerii din dreapta şi din stânga, să aflăm câţi copii au, câte case au construit, câţi bani au risipit... că, deh, despre ce altceva să vorbim?
La un moment dat, cineva ia iniţiativa şi începe să dea din mâna în mâna farfurioarele. Ce ne plăcea opream pentru noi, ce nu, dădeam mai departe.

- Basta, zice al meu! Am obosit! Am zis că mergem la restaurant, nu la sală de fitness!

Ne-am ridicat şi am plecat, deşi eu mă distram de minune.

- Mergem să mâncăm şi noi ceva? Aleg eu, de data asta, unde!

Două-trei săptămâni am tot făcut mişto de restaurantul cu bandă rulantă. Dar mă gândeam, pe de altă parte, cum ar fi lumea noastră fără ea. Fără acea bandă de cauciuc, căreia, aparent, nu-i vezi utilitatea. Ba îţi spui, chiar, că fără ea ar fi totul la fel.

Nu, nici într-un caz. Benzile transportoare de cauciuc de astăzi sunt cărăuşii de altădată ai poverilor. Munca cea mai ingrată, cea mai prost plătită! Sunt expresul modern de azi, mijlocul de transport ultra-rapid al produselor dintr-o parte în alta a fabricii, uşurând munca a sute, mii, milioane de oameni în zilele noastre.
Fără ele, fabricile şi uzinele nu ar produce nici o zecime din cantitatea de bunuri pe care o produc acum, timpul necesar producerii acestora fiind mult mai mare.
Imaginaţi-vă societatea de azi fără posibilitatea de a le inventa măcar. Imposibil într-o societate bazată pe consum, o societate care doreşte din ce în ce mai mult, în timp din ce în ce mai redus.

Suntem comozi, leneşi uneori, aşteptând să ne vină totul... pe bandă rulantă. Astea-s timpurile pe care le trăim, şi nici pe ele, tot din comoditate, nu le-am da pe cele de odinioară!

Nu am să vă scriu aici unde, când şi cum s-a descoperit cauciucul, prin câte transformări a trecut de-a lungul timpului şi câte sute de mii de kilometri însumează benzile transportoare de uz general din toată lumea. Cred, însă, că ar putea "bandaja" Pamântul, înconjurându-l de zeci de ori şi transformându-l într-o uriaşă minge de cauciuc. 

Am să vă redau doar câteva funcţii ale acestuia (în forma sa naturală, sintetică, ori polimeri sau alte combinaţii) din multitudinea pe care n-o pot cuprinde într-un singur text:

- Datorită lui, datorită unui simplu furtunel de cauciuc al trusei de perfuzie, mulţi dintre noi se află încă în viaţă, perfuzia dând zilnic atâtor suflete şansa unui nou început;

- Balonaşul colorat de latex (prezervativul) ne-a scapat de riscurile transmiterii bolilor pe cale sexuală, fiind, totodată, singurul contraceptiv fără efecte secundare;

- Fără cauciuc, n-am fi molfăit vreodată chewing gum
Apropo, ştiaţi că cea mai veche gumă de mestecat datează din epoca Neolitică (peste 5000 de ani) şi a fost descoperită la Kierikki, Yli-Ii, Finlanda, că era extrasă din coaja de mesteacăn şi avea proprietăţi antiseptice? Ori că aztecii foloseau o substanţă din cauciuc pentru a-şi împrospăta respiraţia? Că Wrigley's Gum se comercializează încă din 1893?

Wrigley's Chewing Gum
Wrigley's Chewing Gum (1893) Sursa foto: www.legends1027.com

- Fără el, cauciucul, nu ar fi existat vreodată un Lauda ori Fittipaldi, un Maradona sau un Ronaldo, un Cassius Clay ... ori sportul, în general, nu ar mai fi fost ceea ce este astazi;

- Fără cauciucul siliconic n-ar fi existat azi atâtea implanturi medicale, şi nu mă refer la cele pur estetice, ci la cele necesare, reparatorii, de reconstrucţie. La fel, sectorul construcţiilor, cel industrial şi cel al electronicelor/electrocasnicelor nu ar fi ajuns vreodată la aşa performanţe, din cauciucul siliconic confecţionându-se multe componente ale aparaturilor, inclusiv tastaturile computerelor sau butoanele flexibile ale telecomenzilor;

Telecomandă butoane flexibile silicon
Sursa foto: Arhiva personală

- Fără benzile transportoare am fi stat mult şi bine cu gunoaiele grămadă la poartă, iar de reciclare nu s-ar fi pomenit măcar;

- Fără covorul de cauciuc de la baie, mi-aş fi rupt gâtul de mii de ori până azi, aşa cum mi-am rupt braţul acum 13 ani... o experienţă tristă, cu grave consecinţe asupra mobilităţii încheieturii, pe care nu vreau să o retraiesc;

- Fără benzile transportoare de cauciuc, industria alimentară ar fi intrat demult în colaps! Iar noi, hămesiţii....

Şi multe altele... Lista poate continua la nesfârşit!


Rolul şi funcţiile cauciului, în general, şi al benzilor transportoare, al plăcilor sau covoarelor din cauciuc, în mod special, pare infim la prima vedere, dar, considerând cele de mai sus, ne dăm seama cât de importante sunt şi că, în absenţa lor, viaţa noastră nu ar mai fi fost deloc la fel.



 


La noi, firma Elastimpex România fabrică de peste 20 de ani benzile transportoare de cauciuc (benzi cu inserţie textilă, benzi cu inserţie metalică şi benzi speciale), plăcile şi covoarele (de uz general, rezistente la abraziune, flacăra, temperaturi ridicate, uleiuri şi agenţi atmosferici) accesoriile şi materialele de vulcanizare, oferind clienţilor servicii personalizate, suport tehnic şi logistic pentru toate etapele procesului, răspunzând solicitărilor în maxim 24 de ore şi oferind garanţie lucrărilor efectuate.

Elastimpex - Profil companie


 Mai ştiu că, fără benzile lor, nici ei, cei de la Elastimpex, nu ar fi existat astăzi! Atât!

***

- Dragule, japonezii au reinventat zgârciurile din cauciuc!
- Nu, mulţumesc! Prefer zgârciurile noastre...  Şi mai lasă şi tu blogul ăla şi-nvârte friptura asta la cuptor!

Japanese rubber reinvented
Japanese rubber reinvented. Sursa foto: www.boredpanda.com

- Ai văzut  cumva mănusile mele alea verzi, de cauciuc siliconic? 
- Da!!! În poză... pe blog!

Mănuşi cauciuc siliconic
Dragile mele, bine v-am regasit! Sursa foto: Arhiva personală


- Şi cizmele? Că plouă afară şi ne trebuie pâine...
- Da!!! Tot pe blog!

Cizmuliţele mele de cauciuc
Oh, şi voi, cauciucele mele! Să-mi trăiţi 1000 de ani! Sursa foto: Arhiva personală


Acest articol participă la concursul SuperBlog - Editia toamnă 2015
Proba nr. 9: Cum ar fi lumea dacă n-ar exista cauciucul? Sponsor: Elastimpex România

Logo Elastimpex



4 comentarii:

  1. Nici eu nu am uitat de cizmele de cauciuc, chiar mă gândeam să îmi achiziționez o pereche dar nu știu cât de cald pot ține, iar eu sunt foarte friguroasă de felul meu.
    Îmi place articolul, mult succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hahaha! Da, nu am cum sa uit, ca ma tot împiedic de ele! Tin cald cu sosete groase... deci, ar trebui sa-ti iei cu un numar, sau chiar doua, mai mari :). Multumesc pentru apreciere, Bianca!

      Ștergere
  2. La unele utilizari nici nu ma gandisem, de guma de mestecat uitasem cu totul! Frumoasa trecere in revista ai facut!

    RăspundețiȘtergere

Cuvântul tău, mai presus de al meu... deşi-i în josul paginii.
Cuvântează, aşadar !

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...