"Cuvintele... Pe cât de inocente si lipsite de putere sunt atunci când le vezi în dictionar,

pe atât de puternice devin, pentru Bine si Rau, în mâinile celor care stiu sa le combine". (Nathaniel Hawthorne)

miercuri, 27 aprilie 2016

Gala "Spring SuperBlog 2016"

Cine spunea că-s "lungă, slabă şi zăludă"? Dacă-l scotea pe "slabă" din "ecuaţie", avea perfectă dreptate. Şi, culmea (!), am şi "botezat natura udă"! Am ajuns la Gala pe care o aşteptam de atâta timp, pe care mi-o imaginam, o visam, şi al cărei discurs îl pregăteam de câteva ediţii, "umedă" şi, evident, foarte emoţionată.

"Clipele de fericire sunt puţine, Danielă! Trăieşte-le din plin, atunci când apar!" Aşa mă încuraja şi mă liniştea, totodată, Olimpia. 
Deşi am încercat din răsputeri să mă detaşez de cele triste de dinainte, recunosc că Gala propriu-zisă a trecut pe lângă mine ca Expresul de Buftea, nereuşind să-mi aduc aminte mai nimic... nici măcar cele două fraze, greşite şi bâlbâite, pe care am cutezat să le rostesc.
Am dat vina pe emoţii... şi au fost, dar nu purtau ele atâta vină! 
Promit solemn ca, la următoarea (pentru că eu mă pregătesc deja pentru ea), să fiu prezentă, nu numai fizic, ci şi cu gândul, cu sufletul, cu trăirile aferente unui aşa eveniment.

Gala Spring SuperBlog 2016
Foto grup, Gala Spring SuperBlog 2016


După trecerea în revistă a blogurilor finaliste şi premierea celor câştigătoare, care a avut loc la  Hotelul Golden Tulip Times, ne-am deplasat la Mega Mallul din Bulevardul Pierre de Coubertin, unde urma să degustăm câteva din specialităţile restaurantului Fast food Wu Xing
Am servit, aşadar, Vită pe plită, Pui pe plită, Furnici în copac şi Spaghete prăjite, Pui cu cartofi picanţi şi nişte "învârtituri" gustoase, cu legume şi carne, specialităţi pe care vi le recomand numai împreună cu orezul xau-xau, cum îi zic eu. Şi-o sticlă de apă! Picante toate, dar foarte bune!

Berăria H a fost următorul popas. Eh!  Şi, de acolo, a început distracţia! Unsprezece metri de bere proaspătă, rece şi cu un deget de spumă, puşi "la bătaie" de gazde, muzică şi antren. 
Max Dragomir, micuţ de fel, dar care se "caţără" repede, a suit pe scena lângă care ne aflam şi a susţinut un concert excelent, care ne-a ridicat pe toţi pe mese, ne-a adunat în horă sau ne-a înşiruit în trenuleţ... ne-a băgat în priză, cu alte cuvinte.
Atmosferă incendiară (!!!), comenta cineva la una dintre postările live. Exact aşa a şi fost! 

M-am simţit minunat şi mă gândeam cât de mult înseamnă, de fapt, Gala şi, mai ales, petrecerea (de după), pentru noi.
Păi, dragii mei, eu aş numi-o Premiul cel Mare! Cel mai mare! Dacă am considera-o toţi ca atare, competiţia ar avea "muzicalitate" - cum spunea Crina -, ar fi doar laitmotivul Galei. N-ar fi frumos? 

Mi-ar fi plăcut să pot să-mi prelungesc şederea cu încă o săptămână după gală, să organizăm, eventual, un blog meeting şi să lămurim câteva aspecte neplăcute din timpul ediţiei de primăvară "Spring SuperBlog 2016", să venim cu idei noi şi soluţii pentru a le evita pe viitor. Nu am putut, însă, nici eu, şi bănuiesc că nici bloggerii veniţi din provincie, dar cred că nu ar fi deloc rău dacă am organiza o astfel de întâlnire la şfârsitul următoarei ediţii a concursului SuperBlog.

În concluzie...

De-ar fi să trag linie după cele trei săptămâni de "concediu", aş rezuma perioada cam aşa:
- Am întâlnit oameni minunaţi;
- Am cunoscut oameni cu visuri măreţe, cu realizări, cu proiecte îndrăzneţe;
- Am revăzut prieteni vechi şi am reusit să leg noi prietenii;
- Am lărgit familia... am căpătat o soră, care mi-a fost alături, cu trup şi suflet, în aceeaşi măsură în care mi-au fost surorile "originale";
- Am făcut rost, indirect, de invitaţii la nuntă, nu de la una, ci de la două perechi de tineri fantastici, fericiţi, cărora le doresc din inimă infinită dragoste, înţelegere şi mult noroc în viaţă!

Am, deci, cui mulţumi din suflet pentru momentele extraordinare şi, chiar dacă nu am să-i numesc pe toţi aici, vă asigur că sunteţi, împreună, la fel de "complici" şi "vinovaţi" de ceea ce mi s-a întâmplat bun în doar câteva zile: Olimpia, Claudia şi Albert, Raluca I. şi Mihai, Alina, Bianca, Dan Pavel şi Raluca C., Emil, Mihnea, Radu, Ulise şi Loredana, Daniel B., Adrian, Ralucica, Bogdan, Alexandra... şi, nu în ultimul rând, familia, pe care am înnebunit-o cu "globul" meu de aur. 

Vă iubesc şi de-abia aştept să vă reîntâlnesc! 


P.S.- Revin cu imagini, video şi linkuri pe pagina blogului




marți, 19 aprilie 2016

Cea din urmă, dar nu ultima... Sper!

S-a mai dus una. O ediţie SuperBlog, pe care am s-o trec în revistă în doar câteva fraze.

Spring SuperBlog 2016 a fost una dintre ediţiile de primăvară puţin mai lungi. Nu ştiu dacă cea mai lungă din istoria SB, dar cea mai de durată dintre cele la care am participat eu.

Sponsori noi, ceea ce m-a bucurat, sponsori care semnează condica de prezenţă la toate concursurile şi sponsori care au revenit după o scurtă pauză.

Premiile ediţiei de primăvară sunt mai "uşurele", dar sunt şi, cum am mai spus, ajung la premiaţi fără probleme, drept care mulţumim organizatorilor. Nu sponsorilor, pentru că nu înţeleg de ce ar trebui să fie mai slăbuţe, atâta timp cât reclamă se face la acelaşi nivel, cu aceeaşi implicare şi dăruire din partea bloggerilor.

Am scris pentru câţiva sponsori cu trac, cu teama că greşesc, cu nesiguranţă, punctele obţinute în ediţiile trecute fiind, parcă, bătute-n cuie şi, ca atare, fără să nutresc speranţa că-mi voi bate propriile recorduri la probele lor. Nu-i amintesc, şi nu pentru că mi-ar fi jenă s-o fac, ci doar pentru a-mi lăsa mie timp şi spaţiu pentru o eventuală autodepăşire. Bloggerii îi ştiu, însă.

Am scris cu emoţie şi plăcere la mare parte dintre probe, iar rezultatele din această ediţie au fost neaşteptat de bune. Note peste 90, excepţie făcând o singură probă, la care am obţinut numai 86 de puncte. Una peste alta, fără să fi câştigat prea multe premii şi cu o penalizare de 10 puncte, am reuşit să mă aflu pentru a doua oară în Top 10.

Finalist SuperBlog 2016

Juriile... eh, aici avem mereu ceva de criticat, pentru că, aşa cum spuneam într-un comentariu pe Grup, subiectivismul este prezent în egală măsură în competiţie: al celor ce corectează, al nostru, cei ce încropim articolele. 
Şi pentru că voiam de mult timp să scriu mai în detaliu despre acest aspect, consider subiectivismul ca fiind o sabie cu două tăişuri. Dacă avem norocul chior să fim printre cei favorizaţi (pentru că există şi această formă de subiectivism, nu numai cel dat de gusturile "literare") îl acceptăm şi-l considerăm just, util... ba chiar, necesar într-o competiţie.
Majorităţii, însă, subiectivismul retează capul, readucând bloggerul acolo unde îi este locul... în banca lui, fără să comenteze, fără să vocifereze, fără drept de apel. Şi dacă-mi veţi spune că există contestaţii pentru asta, vă întreb eu cum, Doamne (!), formulezi una în care ceri socoteală unui juriu pentru subiectivism? Deci, subiectivismul - ca favoritism - este, după mine, precum "reaua-credinţă" din Codurile Civil si Penal: trebuie demonstrată! Şi pedepsită! Are cineva curajul s-o facă? M-aş mira...

SuperBlogul este, prin "definiţie", o competiţie creativă.
Creativitatea este şi ea supusă subiectivismului. "Câte bordeie, atâtea obiceie*"! Adică, este interpretată în atâtea moduri, încât ai putea să scrii o carte numai despre ea.
Ultimele două ediţii au generat multe discuţii pe marginea acestui criteriu de jurizare, contestaţiile şi răspunsurile la acestea fiind motiv tot mai des de dezbatere, fie pe la colţuri, fie pe pagina Grupului. La fel şi eterna problemă a articolelor cu greşeli gramaticale sau (ne)respectarea temei.
Cred că o reanalizare a acestor criterii ar scuti organizatorii de polemici şi reproşuri şi pe noi, bloggerii, de energie risipită în van, nervi, frustrări şi bârfe, bineînţeles.


Dragilor, vă spun cu sinceritate, ediţia asta a SuperBlogului m-a obosit. Nu fizic. M-a consumat, că să mă exprim corect.

Multe discuţii pe Grup... discuţii fără sens, de altfel. Multe insulte, directe sau "cu perdea", insinuări, proteste, critici. Bloggeri care au ocupat spaţiul atât de necesar chestiilor importante, lămuririlor legate de articole, teme, probleme reale, cu postări interminabile care nu aveau legătură cu concursul şi nu corespundeau, nici atât, cu menirea Grupului.

Pe la jumătatea competiţiei am renunţat la a mai citi Grupul şi, normal, am avut de pierdut. Ceea ce era important să ştim, trebuia căutat mai ceva ca acul în carul cu fân... Mi-am limitat dreptul la informaţie utilă, dar am câştigat timp preţios pentru documentare. Nu este echitabil, deoarece informaţiile cele mai bune vin direct de la sursă, nu? 
În fine, cred că şi aici ar trebui modificate nişte chestii, dar asta rămâne la latitudinea organizatorilor.

Un ultim aspect... cel de "suflet", cel pe care am pus întotdeauna "preţ".

Vorbim mereu de colegialitate, de fairplay, de respect, de etică, moralitate... de PRIETENIE. Unde sunt, oameni buni? Sau, dacă au fost cândva, de ce au dispărut?
De ce afişăm prietenia doar la Gală, doar după terminarea concursului, doar în comentarii măgulitoare? De ce o punem făţiş pe Grup, când, de fapt, o sfârtecăm cu biciul pe cealaltă parte? Pe cine flatează sau mângâie falsul compliment?

Competiţia este potrivită celor ce ştiu să primească cu demnitate un "nu", un "ai greşit aici", o atenţionare sinceră, zic eu, şi constructivă, nu celor care fac paradă de cuvinte măreţe, dar gândurile lor ascund cele mai perfide sentimente. 
Am simţit invidia şi răutatea multora... culmea, exact atunci când, şi de la cine, nu mă aşteptam.

Călcăm în picioare ceea ce numim, cu atâta nonşalanţă şi uşurinţă, "prietenie".

Am să răspund aici unei persoane la care ţin şi pe care o apreciez foarte mult:
Nu, nu m-am îndepărtat, ci doar (re)evaluez. Cântăresc. Nu numai în ce te priveşte. În general.
Pentru mine prietenia e sfântă. Nu este un cuvânt, o noţiune... Prietenia este religia mea. Dumenezeul meu. Şi n-aş vrea să dezamăgesc, cum n-aş vrea să fiu dezamăgită. Iar...


Cu asta am încheiat mică mea trecere în revistă a Spring SuperBlog 2016.


Succes tuturor, în şi în afara competiţiei (viitoare)!

(*) "licenţă poetică"... ;)





luni, 11 aprilie 2016

Primul pas către ceea ce-ți dorești


În articolul precedent vă spuneam că nu mi-a plăcut niciodată cuvântul "ultim". Ca să echilibrez balanța, vă voi spune aici cât de mult iubesc cuvântul "prim". Câte speranțe îmi pun îl el, câte perspective îmi oferă. Un cuvânt atât de mic... dar, pe cât de mic, pe atât de generos. Un cuvânt care se multiplică prin el însuși. Nu vi se pare? 
Primul zâmbet, primul pas, primul cuvânt, primul sărut, prima casă, primul copil, primul credit, primul lux pe care mi l-am permis. Şi pot continua la nesfârșit. 
Micuțul meu cuvânt nu limitează ci, dimpotrivă, deschide porți, orizonturi, oportunități. După primul, va urma un "al doilea", "al treilea" ș.a.m.d.

vineri, 8 aprilie 2016

3 minute! Numărătoarea inversă a început!



Farmec 2016



- Pregăteşte-ţi toate chestiile din timp! Nu le mai lăsa pe ultima zi, ultima oră, ultimul minut!

Nu mi-a plăcut niciodată cuvântul "ultim", în nicio formă semantică sau morfologică, în nicio situaţie. Pare capăt de drum. Şi ce te faci dacă nu există un alt drum la capăt de drum. Sau o cale de întoarcere?

miercuri, 6 aprilie 2016

Diego, garanţia unui DIY perfect

Noi, femeile, avem un defect "de construcţie". Când ne este bine, suntem amabile și săltăreţe la fiecare "Vreau și eu...!" al lui. Când nu ne mai este așa de bine, "Fă-ţi!", "Ia-ţi!", "Ce, nu ești în stare?".

Greșesc?

Ştiam că într-o bună zi o să mi se întoarcă roata. Şi s-a răsucit, fir-ar ea să fie(!), exact când aveam mai multă nevoie de o mână dibace și experienţa de constructor.

Dar hai să vă zic de la început!

duminică, 3 aprilie 2016

Fir-ai tu să fii de murg!


Uneori întâlneşti un aşa prinţ, de-ţi vine să te măriţi cu calul! 


Mireasă şi White horse
Sursa foto
Păi, nu-i aşa?
Dar dilema rămâne pentru mine, în continuare, dilemă. Pe care cal să-l aleg? Că nu-s toţi la fel! Au şi caii dichisul lor.

***

Pe caii mei îi cheamă Ghiţă. Pe toţi! O herghelie de ghiţăi. Nu contează cum îi joc, pe care pariez şi nici cât mizez. Îi iubesc pe toţi la fel, mai ales în free games. Pe care să-l... (i)eu? 

vineri, 1 aprilie 2016

Vreau şi eu un SeSeDeu!

Dragul meu,
Vreau şi eu un SeSeDeu!
Scapă-mă, te rog, de riscul
De-a pierde totul cu Hard Disk-ul!

- Da' ce, dragă? Cumpărăm computere când ţi se năzare?
- Lasă-mă măăă, că-s HyperX Fury(oasă)! Şi-apoi, cine zice să cumpărăm un computer? Doar placa!
- Aceeaşi placă în fiecare zi!

Cu-al meu bărbat n-o scoţi vreodată la capăt! Nu pricepe-o boabă din de-ale calculatoarelor, dar vrea totul repede şi bine.

- Ce-i cu ăsta? Iar face figuri?? De ce-i aşa de lent?
- Ca tine, bătrân, ce vrei?
- Cum bătrân??? Anul trecut l-am luat!
- Da, sigur. L-ai luat bătrân deja! Concept învechit, model îmbătrânit. Bine că ţi-ai luat cam-ul de ultimă generaţie!

luni, 28 martie 2016

Cum unde? La Golden Tulip Times!



Doinei mele, cu nostalgie...
Noi ne ocupăm de restul! - Golden Tulip
Sursă foto*

Pe Doina o cunoscusem în prima zi de serviciu. O fată frumoasă, descurcăreață și mereu zâmbitoare. Pe ea o trimiteam "să bată la uși", pentru că doar ea reușea să le deschidă.
Era, așadar, "cartea de vizită" (că doar n-o să spun "mascota"!) a Departamentului în care lucram.
Eram un grup'șor de fete tinere acolo, care mai de care mai simpatică și mai nebunatică, așa că cele opt ore de lucru treceau repede și plăcut.

După un an, am început să părăsim, una câte una, "cuibușorul de nebunii". Şi dacă acel pas înseamna pentru noi că avansam în carieră, atunci, în termeni IT, aș spune că ne făceam upgrade-ul necesar.
Ne vedeam din ce în ce mai rar, instituția la care lucram având nu mai puțin de cincisprezece Direcții.

Unde credeți că "nimerise" Doina mea? La Direcția Protocol! Exact acolo și merita să fie, vă amintiți?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...